miercuri, 30 noiembrie 2011

Ciungetu-Prejbeni-Lacul Petrimanu-Curmatura Oltetului-Muntii Tarnovu-IF Vatajelu-Ciungetu(muntii Capatanii)



Ciungetu - Prejbeni - Lacul Petrimanu - curmătura Olteţului - şaua Negovanu - M. Tîrnovu -I. F. Vătăjelu - Ciungetu

Marcaj: nemarcat pînă în Curmătura Olteţului;bandă roşie: Curmătura Olteţului - şaua Negovanu; punct albastru: şaua Negovanu – Ciungetu.

Durata: 14-16 ore

Traseu recomandat numai vara.

Trasee de legătură: 1, 3, 4, 9 şi 10



Traseul 2 este unul din cele mai frumoase circuite din Munţii Căpăţînii, avînd puncte de mare atracţie: valea Latoriţei, barajul şi Lacul Petrimanu şi Piatra Ţîrnovului, o bijuterie a naturii care străjuieşte ,,porţile" rezervorului de energie albă ale Lotrului. Din centrul localităţii Ciungetu se trece mai întîi prin dreptul U.H.E. Lotru. Şoseaua asfaltată (cca 14 km) pătrunde imediat în cheile Latoriţei între versanţii prăpăstioşi ai munţilor Repedea în nord şi Tîrnovului în sud. Aceştia încearcă să stăvilească apele de smaragd ale Latoriţei care se vîrtejesc, spumegă şi vuiesc între bolovani, măcinînd pereţii. Lungimea părţii înguste a cheilor măsoară 1,5 km. Treptat, cheile cedează locul văii strîmte, împădurite şi parţial stîncoasă. După cca 7 km, în locul numit Prejbeni (780 m), trecem pe malul drept. De la gura Văii lui Duminecă (330 m), valea Latoriţei se lărgeşte, iar şoseaua se apropie de albia rîului. O luncă mai largă anunţă confluenţa rîului cu apele inmănuncheate ale pîraielor Borogeana Mare şi Borogeana Mică şi Răgăliei (km 10.5, 960 m alt). La vest de confluenţă, pornind de la cabana forestieră, se desprinde un drum de tractor, care urcă la stînga pe lîngă izvorul Borogenii (traseul 3). Şoseaua, în curs de asfaltare, se caţără pe versantul Muntelui Crucii, căutînd loc de trecere la distanţă de firul apei. Jos, în chingile lespezilor netede, Latoriţa îşi dezleagă undele pe praguri succesive. Sînt “scările de smaragd" ale Latoriţei, cea mai frumoasă podoabă pe care ne-o oferă ,,sora" cea bună a Lotrului. Din dreptul muntelui Huluzu (Holuzu) cheile se strîmtează atît de tare, încît apele nu contenesc sărind trepte înspumate. În aceste locuri natura exaltă de frumuseţe, dar asprimea muntelui aminteşte de prudenţă. Defileul se strînge din ce în ce mai mult, iar pe pereţii de pe malul nordic al Latoriţei se zăresc troiţe frumos sculptate. Trecem de gura pîrîului Huluzu (cascadă) şi după alte şerpuiri prin valea îngustă apare o nouă privelişte; pe malul opus vine să se spargă în curcubeu cascada Înşirata. Nicăieri parcă apele nu au făcut atîta risipă de frumuseţe ca aici. O jumătate de oră ne mai desparte de una din marile construcţii hidrotehnice din Carpaţi. După o serie de pante dure, mai ales pentru vehicule, şoseaua coteşte brusc lîngă barajul de la Petrimanu. În locul cascadei Turcinul, altădata o magnifică fîşie de spume, se aşterne acum o vale adîncă escavată în muntele Turcinu Latoriţei. Muchia muntelui Turcinu prinde în chingi marile conducte care sorb cu nesaţ din lac apele colectate ale Latoriţei, Galbenului, Olteţului, Cernei, Luncavăţului şi Repedei şi le pompează în sus spre Lacul Vidra. Lacul Petrimanu se întinde pînă către Galbenu şi acoperă vechile poieni de la Petrimanu şi gura văii Curmătura. Din dreptul barajului, şoseaua de contur trece pe lîngă o cabană turistică în construcţie (a cărei arhitectură aduce cu cea a gării din Predeal) şi după cca 250 m ajunge în dreptul văii Curmătura (cca 1200 m), lînga o baracă a şantierului unde putem fi găzduiţi (timp folosit pînă aici: 4-5 ore). Şoseaua alpină spre Polovragi se desprinde din drumul forestier Latoriţa, la cca 800 m amonte de gura pîrîului Curmătura, şi revine, pe ocoliş, în zona mijlocie a văii Curmătura (la cca 1320 m). După ce traversează pîrîul, ea ocoleşte coastele Culmii lui Maxim, intră mult pe Pîrîul lui Petricu pe la obîrşie şi apoi, prin două serpentine mari, ajunge în Curmătura Olteţului. Drumeţii preferă scurtătura, avînd ca reper linia electrică şi drumul de tractor din lungul vechii poteci ciobăneşti. De la barăcile muncitoreşti poteca respectivă urcă cca 200 m pe malul drept al pîrîului Curmătura, coteşte la stînga pe o serpentină, apoi se îndreaptă spre sud. Traversează şoseaua la cca 1340 m alt şi reintră pe ,,scurtătură". Dincolo de Pîrîul lui Petricu (rîpă la confluenţa cu pîrîul Curmătura) poteca taie două bucle ale şoselei, ajungînd în golul de munte din Curmătura Olteţului (1615 m). De aici se desfăşoară o privelişte foarte interesantă spre nord, unde stîncile Purului şi Fratoşteanului strălucesc ca brîuri de argint, în timp ce spre sud se înşiră dulci pantele munţilor din bazinul Olteţului. Din Curmătura Olteţului traseul intră pe culmea principală (drum de tractor) îndreptîndu-se spre est. La început urcuşul urmăreşte versantul nord-vestic al muntelui Bou. Ne aprovizionăm cu apă de la Izvorul lui Petricu şi, urcînd uşor pe lîngă liziera pădurii, ajungem pe umărul nordic, în şaua ,,lui Maxim" (ramificaţie spre nord a culmii şi potecii). Drumul de tractor se frînge la dreapta spre vîrful Bou; de aici poteca marcată traversează îndelung pantele nord-estice ale muntelui Bou în urcuş lent. După cca 2 km poteca iese în şaua Turcinu Mic (cca 1 830 m), însemnată cu o troiţă. Traversează pieziş spre sud-est şi urmăreşte în continuare direcţia, intrînd pe faţa sudică a muntelui Turcinu Negovanului. De aici avem o deosebită privelişte spre Parîng şi valea Olteţului. După cca 50 minute de urcuş din curmătura Olteţului, poteca trece prin şaua Zănoaga Turcinului (în stînga o căldare parţial înierbată) şi continuă, în apropiere de culme, pe versantul nordic, pînă în Şaua Negovanu (1 925 m), unde părăsim marcajul bandă roşie. Ne găsim la o importantă ramificaţie: poteca de creastă continuă pe versantul sudic, spre Nedeia şi Funicel (traseele 10 şi 11), iar traseul nostru, marcat cu punct albastru, intră pe versantul nordic ocolind vîrful teşit al Negovanului (2064 m). Coborîm lent la capătul superior al unei ravene, apoi ne îndreptăm iute spre cea de a doua ravenă, cu aspect aspru; traversăm pe malul opus, urcînd spre o strungă; ocolim spre dreapta fruntea nordică a Negovanului, presărată cu lespezi şi pîlcuri de jnepeni pînă în locul unde coboară poteca spre stîna Huluzu; coborirea continuă spre muchia estică a Negovanului. De aici avem o prlvelişte excepţională spre munţii Latoriţei. Firul văii Latoriţei se pierde în prăpăstiile care căptuşesc munţii Puru, Repedea şi Părginosu. Mantia pădurii cu umbre fin modelate scoate în evidenţă strălucitoarea Piatră a Tîrnovului, splendid monument al naturii, care se ridică asemeni unei cuşme imaculate direct din creastă. Pante frumos rînduite ţes, alături de marile povîrnişuri ale Căpăţînii, Coşanei[2] şi Ursului, zigzagurile văii Repedea. Prin “fereastra" văii Repedea se zăreşte valea inferioară a Lotrului spre Turţudanu şi Cozia. Nu mai puţin surprinzătoare este apariţia, peste Tîrnovu şi Latoriţa, a crestei Făgăraşului. Coborîm muchia Gropiţa, apoi ocolim stîncile şi jnepenii din vîrf (1780 m), prin dreapta. Stîna Gropiţa se află mai jos, la marginea pădurii. Muchia Gropiţei se îngustează şi se acoperă cu pădure. Coborîm încă 3-4 min. pîna la ramificaţia potecii spre stîna Gropiţa (dreapta). Menţinînd linia de creastă, poteca coboară în mici serpentine în pădurea de molid pînă în curmătura Gropiţei (1599 m) marcată de o poiană fără privelişte. Aici se desprinde discret, la stînga, o potecă spre valea Borogeana (traseul 3). Din şaua Gropiţa coborîm muchia împădurită, ici şi colo presărată cu luminişuri, pînă în curmătura Pietrei (cca 1645 m), unde începe domeniul Tîrnovului. De aici se desprinde pe creastă traseul marcat cu punct roşu (traseul 5). Traseul nostru se strecoară înainte, la poalele grohotişurilor, urmînd poteca foarte clară. Pădurea se răreşte şi este întreruptă de culoare de grohotişuri, despărţite de un bastion de piatră. Cîţiva pini, larice şi iarăşi rarişte; jgheaburi mici ,,izvorăsc" din gîtlejul strîmt al stîncilor, secţionînd poteca lipită de pereţii netezi. În vîrful Piatra Tîrnovului[3] se află un izvor firav, dar preţios. De lîngă izvor poteca iese treptat spre zona abruptului şi coboară uşor 15 min. prin pădure pînă în poiana Tîrnovu Mic (1540 m). Un grup de stîne se zăresc mai jos de potecă. Traversăm pe curba de nivel, apoi intrăm pentru 10 min. într-un parchet de exploatare forestieră, din care ieşim deasupra unor cabane forestiere. Drumul lat urcă pieziş printre molizi scunzi, trece peste un şipot mare şi iese la stîna Tîrnovu Mare. De lîngă grupul de clădiri, avem o privelişte frumoasă spre Piatra Tîrnovului şi vîrful Ursu. La stînă, în stînga rămîne traseul 4 spre vîrful Tîrnovu Mare. Poteca marcată cu punct albastru trece pe la şipotul Tîrnovu Mare şi iese pe coasta, paralel cu plantaţia Tîrnovu. În prima poieniţă evităm o potecă nemarcată (dreapta) şi continuam traseul prin pădure pîna la izvorul Mierlei (cca 1500 m). La izvor se desprinde, în sus, poteca nemarcată spre Stîna lui Ceapă. Dincolo de izvor o ramificaţie: traseul nostru coboară la dreapta, şi traseul 4 ce coboară domol pe direcţia înainte. De la ramificaţie coborîm în apropiere de rîpa Izvorului, prin zona împădurită; dupa cca 25 min. intrăm într-o poiană cu privelişte spre valea Repedea, cascada Iezerul, cutele înceţoşate ale munţilor Ursu, Nedeia şi Piatra Tîrnovului. Din poiană poteca se abate treptat spre stînga, coborînd prin tăietură şi plantaţie, pieziş peste o serie de denivelări. După mai bine de o oră de coborîre sosim în vecinătatea unei gospodării pe dealul Vătăjelul (,,La Mătalana"). De aici poteca coboară spre sud, traversează albia îngustă a unui torent şi descinde la cabana I. F. Vătăjelul, lîngă apa Repedea. De la I. F. Vătăjelul coborîm pe şosea cca 4 km pînă la confluenţa pîrîului Repedea cu Latoriţa, iar de aici încă 1 km de urcuş pe Latoriţa (şosea asfaltată) pînă în Ciungetu.

Foto:Wikimedia Commons













Tornadele


Termenul de “tornada” provine din latinescul “tonare” care inseamna “a tuna”. Tornadele sunt perturbatii atmosferice violente, de dimensiuni reduse, cu un caracter turbionar, sub aspectul unei coloane inguste care se roteste foarte repede sau al unei palnii intoarse care atinge nivelul solului. Totusi, meteorologii nu cred ca este atat de usor a defini o tornada. De exemplu, diferenta nu este clara in ceea ce priveste un puternic mesociclon ( furtuna circulara) de la nivelul solului si o tornada de dimensiuni mari, dar care nu este puternica. Exista neintelegeri si in a privi doua vartejuri (tornade multivortex sau multiple-vortex) formate in timpul aceleiasi furtuni ca fiind doua tornade separate sau nu. Este cunoscut faptul ca o tornada poate sa nu prezinte o coloana in forma de palnie vizibila. Tornadele variaza in diametru de la cativa zeci de metri pana la aproximativ 2 km, avand un diametru mediu in jur de 50 de metri, insa s-au inregistrat si tornade de dimensiuni mult mai mari. Majoritatea tornadelor din emisfera nordica formeaza vanturi care se invart invers acelor de ceasornic, in jurul unui centru de presiune extrem de joasa, numite tornade anticiclonice, iar in emisfera sudica vanturile se invart in general in sensul acelor de ceasornic, numindu-se tornade ciclonice. Viteza vantului la nivelul solului este cuprinsa intre 60 km/h si 500 km/h, acestea din urma fiind devastatoare. Cele mai puternice tornade pot matura casele de pe fata pamantului, pot distruge cladiri din caramida, pot ridica in aer masini si chiar autobuze. Nu există absolut nici un fenomen natural atât de îngrozitor ca tornadele. ‘Vârtejurile’, după cum mai sunt denumite, apar aproape fără nici un fel de avertisment la orice oră din zi sau din noapte. Se pot declanşa în orice lună a anului dacă există condiţii care să le favorizeze. În Statele Unite ale Americii au loc 1000 de tornade în fiecare an. Indiferent de locul în care se declanşează, tornadele pot adesea devasta ferme, oraşe sau chiar metropole. Doar în 2002, au pierit 52 de persoane în timpul tornadelor şi multe alte sute au fost rănite. Martorii oculari, aflaţi în apropierea acestor vârtejuri furioase, povestesc că la declanşarea vârtejului se aude un zgomot asemănător vuietului unui avion. Tornadele împrăştie tot ce le stă în cale – adesea cu viteze de sute de km pe oră. Majoritatea caselor sunt construite să reziste la viteze de 112 km pe oră, dar viteza minimă a unei tornade este de 117 km pe oră. Pentru a considera un vârtej – un vânt în spirală în formă de pâlnie – drept o tornada, acesta trebuie să fie în contact cu solul şi cu norul care produce furtuna. Când această pâlnie vine în contact cu solul, se produce o zonă concentrată de distrugere. Aria vârtejului nu are de obicei o lungime mai mare de 250 de metri, dar poate avea o lăţime de până la 2 km. Cercetatorii studiaza tornadele pentru a intelege mai bine modul in care acestea se formeaza, comportamentul lor si structura, avand la dispozitie o varietate de instrumente specifice. Tehnologia avansata a facut posibila simularea furtunilor ce provoaca tornade, folosind modele pe computer. 2. FORMAREA TORNADELOR Tornadele sunt produse de mai multe tipuri de condiţii climatice. Majoritatea meteorologilor consideră însă că acestea se declanşează ca urmare a ciocnirii curenţilor de aer cald şi rece care formează o suprafaţă circulară de presiune atmosferică scăzută, dar acesta este un raspuns general. Tornadele se formeaza la baza norilor cumulonimbus, unde aerul rece si uscat se intalneste cu cel cald si umed si sunt asociate intotdeauna cu puternice furtuni. Aerul cu un front atmosferic scăzut are tendinţa să se ridice şi să creeze un curent vertical puternic. Acest curent atrage aerul cald de la nivelul solului care se învârte din ce în ce mai rapid şi absoarbe aerul din împrejur ca un aspirator. În cazuri extreme, aceste curente puternice de aer pot atinge viteze de 500 km pe oră sau chiar 800 km pe ora. Cele mai puternice tornade se declanşează în condiţiile unor furtuni ‘super-cell’. Norii rotativi ai furtunii pot fi detectaţi pe radarele meteorologice ca având o circulaţie bine definită, pe care meteorologii o numesc mesociclon . Norii uriaşi ‘super-cell’ ating înălţimi mai mari decât cele ale Munţilor Everest, au un diametru intre 10 si 16 km, sunt de lunga durata, de pana la cateva ore si se deplaseaza mii de km, producand cateva tornade. Dar chiar daca exista conditiile favorabile pentru ca o furtuna sa formeze vartejuri, acest lucru nu se intampla intotdeauna. Adevarul este ca acest proces nu este pe deplin inteles. Teoriile recente sugereaza ca odata ce mesociclonul este format, dezvoltarea tornadei este legata de diferentele de temperatura. Coloana de aer in forma de palnie devine vizibila datorita vaporilor de apa condensati din stratele exterioare, in momentul in care umiditatea este suficient de ridicata , dar chiar daca circulatia aerului este indreptata spre interior si tinde sa se ridice, norul din interiorul vartejului cu presiune joasa se extinde descendent de la baza. 3. CLASIFICAREA TORNADELOR Masuratorile directe in ceea ce priveste o tornada sunt greu (si periculos) de obtinut. In 1971, Theodore Fujita- professor de meteorologie la Universitatea din Chicago, specialist in tornade, a alcatuit un sistem de clasificare care ii poarta numele bazat pe distrugerile structurilor realizate de om. Scara Fujita sau F- Scale clasifica pagubele produse de tornade ca fiind neinsemnate (F0 si F1), puternice ( F2 si F3) si violente (F4 si F5). Este important de mentionat ca aceasta scara se aplica doar in regiunile unde exista structuri realizate de om, iar vartejurile nu se masoara in functie de dimensiunile lor, ci de pagubele provocate. Marimea unei tornade nu indica in mod necesar si violenta sa, tornadele mari pot avea intensitate redusa, iar cele mici pot fi violente. Cercetarorii sunt capabili sa coreleze valorile Scarii Fujita doar cu aproximatie cu viteza vanturilor. De exemplu, vanturile cu viteze de 145 km pe ora pot produce putine pagube unei cladiri bine construita (F0), in comparatie cu o cladire canstruita superficial, unde pagubele ar fi insemnate (F2). Viteza vanturilor clasificate pe aceasta scara nu a fost niciodata testata sau dovedita stiintific, fiind nevoie de multa atentie in folosirea acesteia. Procentul pierderilor de vieti omenesti provocate de tornade in perioada 1950-1994 SCARA FUJITA F0 – viteza vantului intre 64-116 km/h. Nu provoaca pagube foarte insemnate, dar chiar şi aceste tornade pot smulge ţigle de pe acoperişuri şi pot arunca maşinile de pe şosele. Casele mobile se pot răsturna şi magaziile se pot dărâma. Pot provoca ruperea crengilor din copaci si a indicatoarelor rutiere. F1 – viteza vantului intre 117-181 km/h. Este o tornada moderata ce provoaca pagube medii. Reprezinta echivalentul unui uragan de cea mai slaba intensitate.Vor cădea acoperişurile de pe case şi casele mobile în zona afectată de tornada se vor dărâma. Acest tip de vârtej poate arunca trenurile de pe şine. F2 – viteza vantului intre 182-253 km/h. Aceasta este o tornada puternica. Copacii grei vor fi smulşi din rădăcini iar clădirile solide se vor prăbuşi asemenea unor beţe de chibrituri. F3 – viteza vantului intre 254-332 km/h. Aceasta tornada produce distrugeri pe scara larga. Se vor darama acoperisurile si peretii caselor bine construite. Locomotivele şi camioanele de 400 de tone vor zbura prin aer ca nişte jucării, iar copacii unei paduri vor fi culcati la pamant. F4 – viteza vantului intre 333-419 km/h. O tornada de o asemenea intensitate distruge tot ce îi iese în cale. Casele solide sunt ridicate in aer, iar structurile cu fundatie nerezistenta sunt aruncate la mare distanta. F5 – viteza vantului intre 420-512 km/h. Este o tornada incredibila, tot ce intalneste in cale este carat pe distante considerabile. Are o forţă asemănătoare cu cea a unei bombe atomice. 4. SIGURANTA VARTEJULUI Doar 20% din tornadele din America sunt pe scara F1 sau peste F2. Chiar şi aşa, aceasta înseamnă peste 200 de tornade anual cu vânturi de peste 250 de km pe oră. Au loc anual cam 20 de tornade de amploare F4, şi din fericire tornadele-monstru de amploare F5 nu au loc, în general, decât o dată pe an. Este însă suficient să ducă la moartea a 60 de persoane pe an, doar în Statele Unite, şi să producă pagube de miliarde de dolari. Chiar şi un vârtej relativ slab poate arunca o bucată de lemn care să străpungă un zid de cărămidă ca şi când ar fi o coală de hârtie. Cel mai ferit loc în caz de tornada este la subsol, într-un beci. Surprinzător, se pare că mai puţin de jumătate din casele de pe Valea Tornadelor sunt prevăzute cu beciuri. Experţii recomandă persoanelor care trăiesc în zone susceptibile la tornade şi care nu au beci să protejeze pereţii unei încăperi cu folii de oţel de 10 mm. În mod ideal, aceste folii trebuie montate pe pereţii unui coridor fără ferestre din interiorul casei, care să fie înconjurat şi protejat de pereţii altor camere. Cei aflaţi în casă trebuie să se acopere cu saltele şi perne pentru a se feri de obiectele în cădere şi de sticlă spartă. 5. VALEA TORNADELOR Cu toate ca tornadele apar in multe locuri din lume, aceste forte destructive ale naturii apar mai frecvent in Statele Unite, in perioada primaverii si a verii. In medie, au loc circa 800 de tornade anual in care isi pierd viata aproximativ 80 de persoane, iar 1500 sunt ranite, dar numai 31% dintre acestea sunt periculoase. Tornadele apar in mod obisnuit in Valea Tornadelor, mai ales primavara si vara. Activitatea acestora in Statele Unite este reprezentata mai explicit in urmatoarea harta. Majoritatea sunt însă concentrate pe suprafaţa plană care se întinde între Munţii Stâncoşi, la vest, şi fluviul Mississippi, la est. Aceasta zonă e cunoscută sub denumirea de Valea Tornadelor – şi este lacaşul celui mai extrem fenomen meteorologic de pe faţa pământului. Motivele se datorează deopotrivă climei şi geografiei. Tornadele sunt mai frecvente aici, în câmpia centrală, deoarece aerul cald şi umed din Golful Mexicului se ciocneşte cu aerul mai uscat şi răcoros care vine din Canada. Întâlnirea acestor fronturi climatice produce norii de furtună uriaşi care câteodată duc la declanşarea tornadelor. Deoarece Valea Tornadelor este ferită de influenţa furtunilor din oceanul Pacific sau Atlantic, aici se creează cel mai frecvent condiţiile unice care favorizează declanşarea unei tornade. In afara Statelor Unite, Australia detine locul al doilea in ceea ce priveste frecventa tornadelor, dar acestea apar si in alte tari, cum ar fi: China, Japonia, Rusia, Marea Britanie, Olanda si Germania. In Bangladesh s-au mai inregistrat cateva tornade devastatoare in perioada sezonului musonic, cum ar fi cea din mai 1996 care a ucis peste 440 de localnici, a ranit mii de oameni si a distrus peste 80 de sate. Majoritatea continentelor au conditii in care este posibil sa apara tornade, dar numarul acestora variaza in fiecare an de la regiune la regiune. Tornadele din America de Nord si Europa sunt cele mai studiate, in special dupa 1970. In perioada 1 aprilie – 31 mai, in SUA se deschide, de obicei, “sezonul tornadelor” in SUA. Oameni de pretutindeni, destul de trazniti pentru a plati un pret de 1.500 de dolari pentru un safari de 2 saptamani (sau mai mult) la bordul unui jeep care urmareste tornadele, vin in SUA in fiecare an, de 15 ani incoace. Pretul nu include cazarea, costul benzinei sau eventual al zborului cu avionul. Evident, nu include asigurare medicala. Nu este o gluma – exista agentii specializate in asa ceva, care ofera celor dornici tot de ceea ce au nevoie pentru a-si potoli curiozitatea: jeep-uri, aparate de fotografiat de mare fidelitate, aparate de masurat intensitatea etc. Temerarii care se avanta pe urmele tornadelor in timp ce altii fug pentru a-si scapa viata semneaza un contract, pe propria raspundere, conform caruia isi asuma riscurile aferente distractiei si conform caruia se obliga sa ofere ajutor, la nevoie. Producerea unei tornade nu poate fi insa prezisa cu exactitate, asa se face ca nu de putine ori vanatorii de tornade au plecat acasa dezamagiti. Cea mai mare agentie organizatoare de de vanatoare de furtuni este Matrix Weather, care numara 10.000 de membri permanenti – meteorologi, fotografi sau doar curiosi. In fiecare an, 50-100 dintre acestia sunt nelipsiti de pe listele “de vacanta”. Imaginile filmate de acest nou tip de excursionisti au fost grupate in diferite documentare, pretioase pentru oamenii de stiinta. Ele demonstreaza – nu ca ar fi neaparat nevoie – ca nu exista fenomen natural mai inspaimantator decat o tornada. Twister-ele, asa cum au ajuns sa fie denumite, apar aproape fara nici un fel de avertisment, in orice moment din zi sau din noapte, in cazul in care exista conditii propice. Pentru ca un vortex – un vartej de aer spiralat, de forma unei palnii – sa fie clasificat drept tornada, trebuie sa fie in contact cu solul si cu norul de furtuna de deasupra acestuia. Traseul unei tornade are rareori mai mult de 250 m, dar palnia poate avea si 1,5 km latime. De obicei, in SUA, una dintre cele mai afectate tari de pe glob de aceste fenomene naturale, tornadele se produc primavara, cand conditiile meteo sunt propice. Tornadele se produc atunci cand curenti de aer cald si rece se ciocnesc si creeaza o zona de rotatie, cu presiune atmosferica scazuta. Aerul dintr-un front cu presiune scazuta are tendinta naturala de a se ridica, creand un curent ascendent puternic. Acest curent atrage aerul cald din jurul sau, de la nivelul solului, facandu-l sa se roteasca din ce in ce mai rapid. Fenomenul a fost popularizat de filmul Twisters, dupa vizionarea caruia cererile pentru o excursie de vanatoare de tornade a crescut simtitor. Cine se gandeste sa experimenteze vanatoarea de tornade este sfatuit de firmele specializate sa-si faca bine tema de acasa. Cea mai distrugătoare tornadă din SUA din ultimii 86 de ani. Martie 2011 Locuitorii din sudul Statelor Unite s-au trezit că reţeaua lor de urgenţă, care ar fi trebuit să-i ajute să-şi revină după un cataclism a fost distrusă de furtunile care au ucis, miercuri, 337 de oameni din şapte state americane şi 246 doar în Alabama, scrie Huffington Post. În acest stat, adăposturile au fost şterse de pe faţa pământului, autorităţilor le lipsesc obiecte de bază, precum lanternele, iar într-un cartier furtunile i-au lăsat pe pompieri să lupte cu incendiile fără camion. În plus, în Hackleburg, un oraş distrus de furtuni, autorităţile sunt nevoite să ţină cadavrele în camioane frigorifice. Adevărata dimensiune a catastrofei este arătată însă de imaginile din satelit ale unui orăşel din Alabama, surprinse înainte şi după tornadă. Cel mai mare număr de victime lăsate în urmă de tornade s-a înregistrat în 1925, când 747 de oameni au fost ucişi de furtunile care au măturat statele Missouri, Illinois şi Indiana. Până miercuri, 27 martie 2011, a doua cea mai distrugătoare tornadă a fost una înregistrată în 1932, când 332 de oameni au murit în Alabama. Mii de oameni au fost răniţi miercuri, 990 dintre aceştia doar în oraşul Tuscaloosa, unde 39 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar un milion de case şi sedii de firme din Alabama au rămas fără curent electric. Amploarea dezastrului l-a şocat pe preşedintele Barack Obama, care a fost prezent vineri în Tuscaloosa. “Nu am mai văzut niciodată oraşe atât de devastate”, a declarat acesta, în timp ce primarul oraşului de 83.000 de locuitori a spus că tornadele au provocat o adevărată criză umanitară în regiune. Viteza vântului: 330 km/h Cel puţin o tornadă, un monstru care a distrus totul în cale la o viteză de 330 km/h şi a ucis 13 persoane în Smithville, Missouri, a fost încadrată de Serviciul Naţional de Meteorologie în categoria rezervată celor mai distrugătoare posibil. Meteorologii spun însă că mai multe furtuni care au avut loc miercuri vor primi acelaşi rating, viteza vântului depăşind în cazul lor 320 km/h. Tornadele au lovit cu o viteză neaşteptată în câteva state şi e greu să îţi închipui ce a făcut diferenţa dintre viaţă şi moarte. În timp ce unii au murit, aţii au scăpat cu viaţă deşi nu aveau nicio şansă. O familie a supravieţuit după ce casa modulară în care locuia a fost distrusă de tornadă.
(2012en.ro)

Totul despre Mos Craciun

Cel mai cunoscut personaj legat de sărbătorile de iarnă este, fără îndoială, Moş Crăciun. El a apărut în secolul al XIX‑lea, în forma în care îl cunoaştem cu toţii. Legenda spune ca, fara acordul sotului, Craciuneasa o primeste in gazda pe Fecioara Maria, oferindu-i adapost in grajd. Afland acest lucru, Craciun se infurie si ii taie mainile, insa Maica Domnului i le lipeste la loc. Minunea il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat nevatamata de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug din trunchiuri de brad in curtea lui si joaca o hora cu toate slugile lui. Dupa joc, Craciun imparte sfintei familii daruri pastoresti: lapte, cas, urda, smantana. De aici transfigurarea lui Mos Craciun intr-un sfant, care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evanghelica, le aduceau regii-magi in staul noului Mesia. Cantecele de bucurie adresate de slugile lui Craciun s-au transformat in colinde,colindele de Craciun. (lovesite.ro) În 1860, cotidianul american Harper’s Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într‑un costum roşu, ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, emigrantul german Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun şi va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. Nast este şi cel care a stabilit în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. Această idee a fost preluată anul următor de scriitorul George P. Webster. În Italia, într‑o emisiune televizată pentru copii, s‑a demonstrat în mod ştiinţific – pe baza datelor fizice de viteză şi calcul al timpului necesar pentru împărţirea darurilor – inexistenţa lui Babbo Natale (Moş Crăciun), ceea ce a provocat dezamăgirea copiilor şi indignarea părinţilor. Marele secret al adresei lui Moş Crăciun a fost divulgat în 1927, la un post de radio finlandez, de către Markus Rautio (Uncle Markus), gazda emisiunii Ora Copiilor. El a declarat că Moş Crăciun locuieşte în Munţii Korvatunturi (în traducere Muntele Ureche), care se află în ţinutul Savukoski, la graniţa Finlandei cu Rusia. Personaje cheie – spiriduşii şi renii lui Moş Crăciun sînt personaje importante în legendele legate de Crăciun. Spiriduşii sînt în număr de şase şi fiecare are misiunea sa. Shinny Upatree este cel mai vechi prieten al lui Moş Crăciun şi cofondator al satului secret din Laponia, de a cărui pază se ocupă Pepper Minstix. Alabaster Snowball este administratorul Listei celor Cuminţi şi Neastîmpăraţi, iar Sugarplum Mary este ajutorul soţiei lui Moş Crăciun. Se spune că Moş Crăciun îşi petrece anul în Laponia împreună cu ucenicii săi, iar cînd se apropie Crăciunul îşi ia cadourile pentru cei care au fost cuminţi în timpul anului şi porneşte cu sania sa magică prin toata lumea. Wunorse Openslae a făcut sania lui Moş Crăciun şi o întreţine pentru performanţe uimitoare. Sania Moşului este trasă de 9 reni năzdrăvani, care pot zbura: Rudolf, Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder şi Prancer. Ei au fost botezaţi de poetul şi profesorul american de teologie Clement Clark Moore. Se spune că renii ating viteze mai mari decît luminile… pomului de Crăciun. Cel mai cunoscut dintre renii lui Moş Crăciun este Rudolph. El îi conduce pe ceilalţi reni, ale căror nume sînt Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. În SUA există 34 de locuri ce poartă numele renilor. Dintre acestea, 27 sînt în Alaska. În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă alură printr‑o campanie publicitară, desfăşurată de compania Coca‑Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i‑a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca‑Cola va difuza astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa scrisă. Chiar şi în ziua de astăzi, Coca‑Cola foloseşte aceeaşi imagine a lui Moş Crăciun în spoturile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Moş Crăciun este un bătrîn bun şi blînd, cu barba albă, care aduce daruri copiilor cuminţi. Figura sa a fost inspirată de aceea a lui Moş Nicolae şi chiar numele său american, Santa Claus, este pronunţia engleză a numelui danez al Sfîntului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii îl numesc Pere Noel. În Romînia, în timpul regimului comunist, Moş Crăciun a devenit Moş Gerilă.
(2012en,ro)

marți, 29 noiembrie 2011

Polovragi-Curmatura Oltetului(muntii Capatanii)


Polovragi - Curmătura Olteţului

Marcaj: nemarcat - drum forestier

Durată: 6-7 ore.

Traseu accesibil şi iarna.


Drumul forestier parcurge 19 km pe valea Olteţului, apoi aproape încă 4 km pe coastele Turcinului[1] şi Boului. Ultimul tronson, ca şi continuarea pe valea Curmătura pînă în valea Latoriţei, reprezintă o cale de legătură între localităţile din sudul munţilor şi zonele turistice din bazinul Latoriţei. La capătul localităţii Polovragi, străjuită de pereţii Cheilor Olteţului, se adăposteşte mănăstirea Polovragi, ctitorită de Barbu Pîrîianu la 1643 şi terminată de Constantin Brîncoveanu în 1713. Ocolind mănăstirea, şoseaua formează o buclă la dreapta, apoi traversează un pîlc de pădure; de aici începe drumul forestier de pe Olteţ. După şipot, şoseaua se apropie de pereţii vineţii şi intră în Cheile Olteţului. Apa rîului se aude zbuciumindu-se între ,,cleştii de piatră", în timp ce şoseaua se strecoară cu greu pe lîngă pereţi. Cam la 1 km de la intrarea în chei se află gura peşterii Polovragi, care se poate vizita numai în prima parte. Pereţi înalţi însoţesc drumul ce urcă în curbe strînse lîngă apele învolburate; după ce traversăm apa pentru scurtă vreme, aproape de capătul nordic al cheilor revenim pe malul stîng. Stîncile se retrag discret în frunzişurile făgetului şi valea se lărgeşte la ,,Luncile Olteţului". La km 3 trecem de cabanele I. F. Luncile Olteţului, iar la km 6 de cabana I. F. Izmana; urmează apoi cabana I. F. Ţeperig şi exploatările miniere Rîbai. Dincolo de I. F. Leurda şoseaua intră în ,,Strîmtori", îngustare mai puţin spectaculoasă săpată în roci cristaline. Urmează o nouă luncă şi construcţiile de la Strîmtori (km 12). La km 14 (I. F. Cujba) revenim pe malul stîng. După ce trecem de gura văii Dracu (Beleoaia) ajungem la I. F. Urlieşu (cca 1190 m) la ,,captarea Olteţ". Prin tunelul de legătură cu Petrimanu, apele Olteţului sînt întoarse în marele colector de la Petrimanu (cca 1160 m), iar de aici sînt pompate în Lacul Vidra (1300 m). Şoseaua traversează coronamentul barajului Urlieşu şi urcă în serpentine pantele repezi al muntelui Turcinul, apoi ale muntelui Boul şi, ieşind la gol alpin, ajunge în Curmătura Olteţului (1615 m alt). Este punctul cel mai înalt al şoselei forestiere, unde se face joncţiunea cu poteca marcată cu bandă roşie (traseul 9) de pe culmea principală a munţilor Parîng şi Căpăţînii. Adăpost pentru noapte fie în cort, fie la stîna aflată pe latura sudică a curmăturii.

Foto:Wikimedia Commons



 

Misterul din "Cina cea de taina"

„Cina cea de taină“ a lui Leonardo da Vinci este cea mai populară reprezentare artistică a ultimei cine a Mîntuitorului. Marele pictor renascentist a reuşit să zugrăvească momentul dramatic în care Iisus anunţă că unul dintre apostoli îl va vinde. Este însingurat şi trist. Geniul lui Da Vinci nu numai că impresionează şi astăzi iubitorii de artă, dar generează şi interpretări, mai mult sau mai puţin veridice. Convinşi că ascunde mistere încă neobservate, teologi, istorici, muzicieni, informaticieni şi scriitori au descoperit noi mesaje, simboluri şi coduri nedezlegate în compoziţia lui Da Vinci. Dacă vreţi să le studiaţi cu atenţie, pe viu, nu pe Internet sau în cine ştie ce copie kitschoasă, puteţi admira clona uimitor de reuşită care străjuieşte altarul Bisericii Evanghelice din Rîşnov. Iisus copil, Iisus la marginea mesei Apropiindu-se data Paştelui (care la evrei înseamnă sărbătoarea comemorării ieşirii din robia egipteană), Iisus a vrut să cineze pentru ultima dată împreună cu ucenicii Săi. Ştia deja că Iuda Îl vînduse şi că aştepta doar momentul potrivit pentru a-L preda căpeteniilor iudeilor. Cina cea de Taină s-a săvîrşit în ziua de 13 nisan (6 aprilie) a anului 30. Scena cu Iisus înconjurat de cei 12 apostoli stînd la masă a fost zugrăvită de mulţi artişti de-a lungul timpului. Dar cea mai populară rămîne fresca lui Da Vinci, veche de peste 500 de ani. Înaintea ei, au existat şi altele. Fresca din catacomba Domitila (Roma) îl reprezintă pe Christos-Învăţător înconjurat de apostoli. Se află toţi în jurul unei mese, înveşmîntaţi în alb. Chipul lui Cristos arată un Mîntuitor foarte tînăr, iar discipolii au feţe de copii. Printre mozaicurile din Ravenna (secolul VI) există o altă Cină cea de Taină. Apostolii stau în spatele lui Iisus, în semicerc. Aici, Iisus este matur, cu barbă. În bisericile ortodoxe, Cina apare în numeroase icoane de lemn, iar în România, la Voroneţ, întîlnim o Cină în care Iisus este plasat nu în centru, ci la marginea mesei. Altfel de Cine, altfel de personaje Cina din cripta bazilicii San Isidoro din Leon, frescă aparţînd picturii romanice, ne arată nu numai personajele ştiute, ci şi alţi ucenici, cum ar fi Matia. Iuda primeşte pîinea din mîna lui Cristos, în timp ce, cu cealaltă mînă apucă un peşte din tavă, gest prin care îşi dovedeşte trădarea. Cea mai bogată în reprezentări ale Cinei cea de Taină este perioada Renaşterii. Domenico Ghirlandaio, din Florenţa, a pictat în 1480 o Cină în care Iuda e însoţit de o pisică, simbol al infidelităţii. În tabloul lui, pictorul olandez Dirk Bouts din Louvain (1467) înfăţişează personajele fără aureole de sfinţi, iar Iuda e pictat cu spatele. Cina cea de Taină a lui Juan de Juanes evocă momentul consacrării pîinii de către Isus, iar Iuda e surprins gata să plece. În ultimele secole, artiştii moderni au dat noi interpretări momentului Cinei. La bazilica Sagrada Familia, Cina cea de Taină apare sculptată cu forme viguroase, de influenţă cubistă, pe faţada Patimilor. Este opera sculptorului J. M. Subirachs. Controversatul Dali a pictat şi el Cina cea de taină (1955), într-o ambianţă futuristă. De ce Iisus n-are picioare? Peste miile de variante ale Cinei cea de Taină din toate timpurile, cea a lui Da Vinci a rămas cea mai cunoscută, dorită, copiată şi interpretată. Are 460×880 cm. Pictura murală se găseşte în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano. A fost realizată între 1495–1498, în tempera şi ulei pe ipsos. După puţin timp, vopseaua a început să se desprindă. În cursul secolelor, pictura a fost de mai multe ori restaurată, rezultatele fiind mai degrabă negative, culorile întunecîndu-se. Călugării dominicani au distrus peretele inferior, deschizînd o uşă chiar la mijloc, eliminînd astfel picioarele lui Iisus. Ultima restaurare, începută în 1948 şi terminată la 28 mai 1999, a reînnoit pigmentul colorant milimetru cu milimetru. În august 1943, în urma unui bombardament aerian, tavanul încăperii s-a prăbuşit, dar pictura a rămas ca prin minune intactă, protejată doar de cîţiva saci cu nisip. În 1980, împreună cu biserica şi cu mănăstirea dominicană, opera lui Leonardo a devenit patrimoniu UNESCO. E vizitată din 15 în 15 minute de cîte 25 de vizitatori. Pe an, sînt cam 320.000, de 3-4 ori mai puţini decît numărul cererilor. Litere care nu se văd Cina lui Da Vinci este deosebită pentru că, pentru prima oară, personajele sînt zugrăvite cu emoţiile fireşti din momentul cînd au aflat de la Iisus că „Unul dintre voi mă va trăda“. Ca şi pe Gioconda, mulţi pictori au încercat să o reproducă, dar fără a reuşi să egaleze geniul originalului. Cina a ajuns şi în producţia industrială, pe oglinzi, mouse-pad-uri, feţe de pernă, brelocuri. E cusută pe goblenuri. E folosită în reclame şi caricaturi. Există şi o formaţie canadiană cu acest nume. Dar, mai presus de toate, Cina cea de Taină e studiată şi răstălmăcită în fel şi chip. Mulţi cred că Da Vinci, autor a peste 600 de invenţii, ar fi introdus cu bună ştiinţă în pictură mai multe mesaje codate. Niciun detaliu nu pare să fie întîmplător. Eroii cărţii lui Dan Brown poartă un dialog despre „Cina cea de taină“, ajungînd la concluzii care, dacă ar fi adevărate, ar zdruncina din temelie creştinismul. Astfel, de cîţiva ani ne macină gîndurile ideea că personajul din dreapta lui Iisus, cu un chip feminin, este Maria Magdalena cu care Mîntuitorul ar fi avut o legătură intimă. Între ei, linia umerilor desenează un „M“, de la numele femeii. Tot între ei, ar fi un „V“, simbolul Sfîntului Graal. Iar dacă imaginea femeii am muta-o la dreapta, Maria Magdalena ar sta cu capul pe Iisus, într-un gest tandru. Un prunc la Cină O legendă spune că Leonardo ar fi folosit acelaşi bărbat drept model pentru pictarea chipurilor lui Iisus şi Iuda, cele două personaje semănînd foarte mult. În cartea „The Bible Fraud“ a australianului Tony Bushby, se vorbeşte despre fratele geamăn al lui Iisus. Unii spun că în tablou n-ar fi Ioan, dar nici Maria Magdalena, ci fratele lui Iisus, asemănarea dintre ei fiind izbitoare. Că Iisus ar fi avut legături matrimoniale cu Maria Magdalena pare să susţină şi experimentul italianului Slavisa Pesci. Informaticianul a obţinut întîi imaginea în oglindă a picturii. Apoi a suprapus-o peste original. Se pare că ceea ce a obţinut a dat naştere unor noi ciudăţenii şi scandaluri. Prin întrepătrunderea celor două imagini, se obţine silueta unei femei stînd în picioare, cu un prunc în braţe. Mai apare şi un cavaler templier (Da Vinci făcea parte din Ordinul Opus Dei, conform unor dosare secrete din Arhivele Naţionale Franceze). Imaginea este neclară, de aici şi acuzaţia că marea descoperire ar fi pură speculaţie. Suprapunînd parţial cele două picturi, Pesci a descoperit la marginea mesei chipul lui Da Vinci însuşi. O pictură melodioasă Dacă nu ascunde secrete codate, atunci pictura ascunde sigur compoziţii muzicale. Aceasta este ultima descoperire a compozitorul italian Giovanni Maria Pala. El a arătat că, dacă aşezăm pe un portativ mîinile apostolilor şi ale lui Iisus, precum şi pîinile de pe masă, exact la înălţimile la care sînt poziţionate în tablou faţă de o linie orizontală imaginară, vom obţine o melodie de 40 de secunde. Notele cîntate de la dreapta la stînga, cum scria Da Vinci, formează o compoziţie completă, solemnă, în tempo lent, subliniind tragismul scenei biblice. Fiindcă apostolii sînt grupaţi cîte 3, atunci, muzica se cîntă în măsura de 3/4, aşa cum se cînta cea mai mare parte a muzicii din secolul XV. Dar de ce ar fi „ascuns“ Leonardo această partitură în tablou şi ce mesaj transmite melodia, nu s-a explicat încă. Zodiacul lui Da Vinci Un post de televiziune german a prezentat o altă teorie năucitoare despre tabloul lui Da Vinci. Autorii susţin că în „Cina cea de Taină“, sub chipurile apostolilor se ascund cele 12 zodii. Iisus ar fi semnul Balanţei, fiindcă stă cu braţele depărtate. Toma, cu degetul în sus, mimează o înţepătură, deci e semnul Scorpionului. Gheorghe e pregătit să apuce prada, fiind zodia Leului. Filip are braţele întoarse spre trup, ca un Rac. Matei e Săgetătorul, dar fără arc. Simon Zilotul e Berbecul fiindcă ţine degetele în formă de cerc, simbolul începutului de an zodiacal. Ioan este zodia Fecioarei, Petru este Capricorn fiindcă mîna lui stîngă pare să semene cu botul unei capre, Iuda nu e nicio zodie, Taurul e Tadeu cu degetele ridicate precum coarnele taurului. Andrei simbolizează Peştii după cum ţine mîinile astfel încît să sugereze un peştişor cu înnotătoare. Iar zodia Gemeni e reprezentată de Iacob Alfeu, frate cu Iacob. Specialiştii au observat că, dată fiind precizia cu care au fost aşezate personajele, aproape matematică, nu e de mirare că apar atîtea interpretări, care mai de care mai aiuristice. Cina de la Rîşnov • Biserica Evanghelică din Rîşnov adăposteşte două replici ale Cinei celei de Taină. Una este pictată la 1500, pe peretele din stînga altarului. A fost descoperită acum cîţiva ani, cu ocazia lucrărilor de restaurare. Din păcate, pictura murală este în prezent puternic deteriorată, neputîndu-se descifra detaliile operei contemporane cu Da Vinci. Însă altarul, construit în 1682, este decorat cu o clonă a celebrei lucrări a lui Da Vinci, realizată de pictorul Eduard Mores în 1929. Biserica poartă hramul Sfîntului Matei, este cea mai veche ctitorie a Basarabilor din Transilvania, a fost amintită în documente prima oară la 1394 şi are forma unei bazilici romane, fiind fortificată ulterior în stil gotic. A treia în lume • „Cina cea de taină“ a lui Leonardo da Vinci este estimată la 510 milioane de dolari. Principalul motiv pentru care n-a fost vîndută sau furată pînă acum este acela că nu poate fi mutată. Este a treia din topul celor mai scumpe lucrări artistice din lume, după Capela Sixtină (789 milioane de dolari) şi Gioconda (642 milioane dolari).
(2012en.ro)

Drumuri secrete pe sub munti

Trasee secrete si drumuri pe sub munti, folosite inca de pe vremea dacilor? O simpla legenda sau …
In fiecare zi, indiferent ca e vara, toamna, pramavara sau iarna, sute de persoane vin sa traverseze zona Bucegilor. Unii vin pur si simplu pentru munte, altii vin atrasi de legendele ce cuprind intreg tinutul Bucegilor. Iar altii vin in cautarea comorilor ramase prin pesteri, din cele mai vechi timpuri, asa cum spun legendele locale. Pentru ca in zona Bucegilor trece un lant de drumuri subterane, cunoscute doar de cateva persoane, la ora actuala. In vremuri de restriste, inca din vremea dacilor, obstile tramiteau femeile si copiii aici, tramiteau comorile ce le aveau si porneau la lupta impotriva invadatorilor. Pe sub munte se poate ajunge dintr-o parte in alta a muntilor.
In anul 105 armatele romane conduse chiar de imparat, patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate dupa cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa construiasca de fiecare data pe unde trecea cetati si castre care sa asigure spatele armatei sale.
La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, in munti, pe loc deschis, la intilnirea a doua piriuri, s-a dat o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua osti. Era sfarsitul toamnei. Dacii erau condusi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei, urma sa devina pramul guvernator al noii provincii romane. Lupta a fost ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre seara, balanta incepuse sa inclise spre romani, din cauza numarului mare de luptatori de profesie pe care ii aveau.
La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta. Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de retragere si… armatele dacilor au disparut in cateva minute ca inghitite de pamant. degeba au trimis romanii trupe in urmarirea fugarilor. Acestea se intorceau toate cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de dusman…
A urmat o pauza de cateza zile, pauza care a fost cat pe ce sa salveze soarta regatului dac. Pentru ca, profitind de ea, Decebal a realizat o lovitura care a ramas in analele razboaielor: a incercat sa mute centrul operatiunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectiva nimeni nu a putut intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de scurt – mai putin de 2 zile – sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de intalnire cu aliatii sai si trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul actual al Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din rindul nobililor daci, Traian a aflat secretul miscarilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta.
Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare dintre aliatii infranti ai dacilor se retrageau spre locurile lor de bastina, dacii condusi de Decebal au cazut in cateva ambuscade organizate de romanii care ii asteptau in tunelurile de trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost nimicate, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul roman, fiind folosite mai tirziu de domnitorii romani. Asa au fost trecerile subterane din zona Bucegilor.
Cei mai populari munti ai Romaniei sunt strabatuti de la un capat la altul de treceri subterane, putini fiind cei care cunosc existenta acestora?
Despre existenta tunelurilor aveau cunostinta numai sacerdotii daci si unii nobili, acestia din urma cunoscand doar anumite treceri strategige si nu pe toate. Ducand mai departe mostenirea spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au transmis novicilor secretele trecerilor de sub pamant, secrete preluate de preotii crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu numai, ale acestui popor si retransmise mai departe doar calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in interiorul Bucegilor, exista o parte din secretul existential al nostru, al romanilor, ca popor.
Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor si a celor de dupa ei, platoul Bucegilor era interzis oamenilor de rand. Acolo se antrenau ostile de elita ale domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din tara asta, domnitorii au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un loc la cimpie, unde antrenamentul calare se putea desfasura in conditii mai bune? Simplu. Pentru ca, in vremuri de restriste, tezaurul roman era adapostit in tunelele din zona, iar “rosii” aveau ca sarcina prioritara, paza comorilor.
Mai mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit. Un tezaur acumulat si pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia sa sporeasca tezaurul pe durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret din tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un blestem cumplit, ei si familiile lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest blestem a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia Basarabilor, respectiv ramura Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste familii murind asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi tezaurul tarii in scop personal.
In ultimii ani, in zona Bucegilor s-au efectuat masurari energetice care au constatat existenta unor campuri de forta extraordinara si a unor treceri subterane care traverseaza muntii dintr-o parte in cealalta. Mai mult, aceleasi masuratori au aratat existenta a doua treceri subterane care merg din zona Bucegilor pana in apropiere de Pestera Ursilor din Carpatii Occidentali, acestea fiind intretaiate din cand in cand de diverse tunele mai mici sau mai lungi.
Ceea ce este uimitor e altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu strabat muntii haotic ci sub forma unor linii care configureaza imaginea unui lup imens, avand gura deschisa, ca atunci cand se arunca asupra prazii. Capul lupului este in Muntii Apuseni iar coada coboara pana in apropiere de Pietrosita, judetul Dambovita. Intrebarea logica este daca aceste treceri subterane au fost facute de mina omului sau daca au fost doar descoperite si folosite de oameni? Este o intrebare la care, deocamdata nu are cine sa raspunda. Poate doar misticii, care au avut curajul sa afirme ca totul a fost construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a decis sa apere acest pamant sfant si pe cei ce-l locuiesc.

(2012en.ro)

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Comuna Fardea-Brainul Mare-Cabana Capriorul(muntii Apusenu)


Comuna Fîrdea - Brainul Mare - Cabana ,,Capriorul"

Distanta: 13 km

Durata: 4½ ore

Caracteristici: traseu usor, poteca si drum de padure; diferenta de nivel: 700 m

Marcaj:banda albastra





Posibilitati de acces: din DN 68 A, de la comuna Traian Vuia spre Surducul Mic, 13 km pe drum asfaltat pîna în comuna Fîrdea.






Traseul începe din centrul comunei Fîrdea, în locul în care soseaua asfaltata coteste în unghi drept spre sud (spre Hauzesti). Nu exista tabla indicatoare, dar din acest loc se vede pe un stîlp de telegraf primul semn de marcaj, pe strada neasfaltata, în continuarea soselei pe care am venit dinspre Surducul Mic. Dupa 400 m traversam valea Moasei, afluent al vaii Gladna, si în curînd iesim din comuna. Aici, în dreapta, un indicator cu mentiunea ,,Cabana Capriorul 3,30 ore" marcheaza începutul potecii spre cabana. Urcam pe versantul din dreapta drumului printr-o poiana cu pomi rari. Dupa circa 200 m ajungem într-o taietura de padure în care cresc arbusti de stejar, mesteacan, mai rar salcîm si ienuperi. Aici poteca devine clara, drumul vechi pe care îl urmareste fiind sapat adînc de ape. Marcajul este foarte anevoios, practic lipscste. Pe alocuri drumul se desface în mai multe ramuri care dupa un timp se unesc iar în apropierea crestei principale spre care ne îndreptam. Pe masura ce urcam pe piciorul de deal dintre valea Gladnei si valea Moasei, în spatele nostru se deschide o priveliste din ce în ce mai cuprinzatoare asupra lacului de acumulare Firdea, asupra comunei de la picioarele noastre si asupra extremitatii nord-vestice a reliefului muntos din masivul Poiana Rusca, care se profileaza în spatele lacului sub forma unei ghirlande de dealuri înalte, împadurite. Dupa 1 km de urcus, taietura de padure se termina, panta devine lina si piciorul de deal se îngusteaza. Pe pomi se zareste iar marcajul, banda albastra care de aici înainte ne va însoti continuu pîna la destinatie. Dupa circa 300 m ajungem în culmea principala care separa bazinul vaii Hauzesti de cel al vaii Rozalia (Atentie la marcaj la parcurgerea în sens invers a traseului! Nu exista indicator unde poteca paraseste culmea principala). Drumul continua fara denivelari circa 700 m spre sud, printr-o poiana îngusta presarata cu ienuperi ce ating înaltimi pîna la 3 m. Din aceasta poiana, care invita la un popas dupa urcus (în mijlocul ei, pe un stejar tînar citim inscriptia "loc pentru popas"), se zaresc din cînd în cînd culmea împadurita a muntelui Gomila Mare în prim plan si culmea Brainului Mic în planul al doilea. Dupa ce trecem de o padurice de mesteacan, drumul intra în padure si începe sa urce spre Gomila Mare. La sfîrsitul unui urcus lin si continuu de 1,7 km, pe un drum prin padure batrîna de fag si stejar, ajungem într-o zona defrisata pe coasta vestica a culmii, presarata cu mure. In fata noastra se înalta Brainul Mic, pîna la care mai avem de parcurs 500 m, ultima portiune de urcus pieptis. Datorita taieturii mentionate, de pe vîrful Brainul Mic (746 m) se deschide o perspectiva minunata asupra partii de vest a Muntilor Poiana Rusca. Spre apus se ridica în partea opusa a bazinului vaii Hauzesti vîrful Plaiului, din care vedem desprinzîndu-se spre nord coama vestica a masivului pîna la Magura Surduc, care strajuieste deasupra lacului Fîrdea si defileului vaii Glanda de la Surduc. Inspre sud-vest se disting taietura sinuoasa si adînca a vaii Nadragului si înaltimile din sudul regiunii. La poalele muntilor Poiana Rusca se deschide depresiunea Caransebesului, în spatele careia se profileaza în zare dealurile Buziasului si Muntii Semenic. Din Brainul Mic coborîm cîteva sute de metri spre o sa larga, în dreptul careia se termina zona defrisata. Poteca continua prin padure, indicata de un marcaj des. Dupa 1,5 km ajungem în saua din fata Brainului Mare. Vîrful nu se vede din cauza padurii. De aici poteca urca sinuos circa 200 m, pentru a continua pe curba de nivel de pe coasta nordica a culmii, cu scopul de a evita urcusul abrupt spre vîrful Brainul Mare (874 m), care, fiind împadurit, nu ofera o priveliste deosebita. Traseul continua spre vest urmarind pe o distanta de 2 km ondulatiile largi ale culmii împadurite, pîna în zona înalta din care se desprinde spre nord culmea care desparte bazinul vaii Rosalia de cel al vaii Gladna. De aici traseul marcat se îndreapta spre sud-est, urmînd în lungul culmii principale un drum de padure, pentru a ajunge dupa 2,5 km în zona plata de sub vîrful Daia. In continuare, drumul ocoleste la nord, pe curba de nivel, vîrful Daia (945 m) si ajunge dupa 800 m în saua plata dintre vîrful Daia si Dîmbul cu Fier. Aici întîlnim marcajele care vin de la Nadrag, Pades si Luncani. Din acest loc un drum carosabil ne conduce la cabana "Capriorul", care se afla la 200 m spre sud, pe o culme secundara.

Foto:Wikimedia Commons






Anunturi stupide..

Esti analfabet? Scrie-ne azi si te ajutam pe gratis.                                                                                                             


***                                   


Service Auto. Ridicam si livram masina gratuit.Daca ne incerci o data, nu mai pleci in alta parte.                                 


***                                                                                             


Vand caine: mananca orice si ii plac foarte mult copiii. 


***                                                                                                                                                                                                


Cautam barbat pentru lucru la fabrica de dinamita. Trebuie sa fie dispus sa calatoreasca.                                                                                                                        


***                                                                                      


Castron pe placul oricarei gospodine cu fund rotund pentru batere eficienta.                                                           


***                                                                                                                                                                            


De vanzare: birou de epoca pentru o doamna cu picioare subtiri si sertare largi.                                                             


***                                                                                                                                                             


Prajitor de paine: Un cadou apreciat de intreaga familie. Arde painea automat.                                                                              


***                                                                                                                                                                                      


Masini uzate: De ce sa te duci in alta parte ca sa fii pacalit? Vino aici.                                                               


***                                                                                                                                                              


Cautam un om sa aiba grija de un lot de vaci care nu fumeaza si nici nu bea.                                                                                       


***                                                                                                                                                                        


Vand pat pentru copil cu picioare de fier.                                                                                                             


***                                                                                                                                                                


Tanara doamna, draguta, inteligenta, caracter, familie buna,doreste casatorie cu domn bine situat care sa aiba si autoturism. Ofertele se vor adresa subsemnatei, insotite de fotografia autoturismului.                                      


*** 


Asociatie de locatari, angajeaza fochist de inalta presiune.

Legile lui Murphy


* Daca ceva poate sa mearga prost, va merge.                                                                     
* Daca mai multe lucruri pot merge prost, vor merge in cea mai defavorabila secventa. 




* Probabilitatea de aparitie a unui eveniment este invers proportionala cu dezirabilitatea lui.                                                                                




* Indiferent de ce merge prost, probabil ca arata bine.                                                                    
* Cand lucrurile par ca nu se mai inrautatesc, ai rabdare. Se vor inrautati curand.                                                                        
* Cand lucrurile merg bine, ceva a mers prost. * Cand lucrurile se inrautatesc:                            
- daca pierzi prea mult, fi atent;                                              
- daca nu pierzi nimic, relaxeaza-te;                                                                                                                                      
- daca ai sansa sa castigi, relaxeaza-te;                                                                                                                               
- daca nu conteaza, atunci n-are nici o importanta.                                                                                                                                                                       
* Nimic nu este atat de prost, incat sa nu devina si mai prost.                                                                                               
* Dupa ce lucrurile s-au inrautatit suficient de mult, ciclul se repeta.

vineri, 25 noiembrie 2011

Comuna Vaideeni-Valea Plaiului-Faget-Piscu' Putului-Cumpene-Michia Caseriei-Vf.Nedei-Negovanu-Curmatura Oltetului-Lacul Petrimanu-Valea Latoritei(muntii Capatanii)


Comuna Vaideeni – Valea Plaiului – Făget – Piscu Puţului – Cumpene – Muchia Căşeriei – Vf. Nedei – Negovanu – Curmătura Olteţului – Lacul Petrimanu / Valea Latoriţei

Timp de mers: 12 ore, accesibil vara

Traseu nemarcat

Locuri de adăpost: Cabana turistică Tudor – Petrimanu.


Foto:Wikimedia Commons











joi, 24 noiembrie 2011

Cantonul Piatra Rosie-sub Vf.lui Roman-Poiana lui Dinca-Vaideeni(muntii Capatanii)


Cantonul Piatra Roşie (racord cu traseul 5) – sub Vf. lui Roman – Poiana lui Dincă - Vaideeni

Timp de mers: 3 - 4 ore, accesibil vara şi iarna

Marcaj: triunghi roşu

Locuri de adăpost: cantonul pastoral Piatra Roşie.


Foto:Wikimedia Commons






Reguli pentru folosirea telefonului mobil

Este foarte la moda în ziua de azi. Te afli în tren, într-un local, în mijlocul unei discutii, pe strada sau pur si simplu încerci sa ai putina liniste, te deranjeaza un târâit foarte enervant care vine de la un aparat foarte mic. Este Telefonul Mobil!!! Hai sa punem putina benzina în foc cu urmatoarele reguli pentru folosirea corecta a telefon mobilului: 

1.Regula nr. 1. Daca nu ai înca un telefon mobil, poti câstiga în importanta cumparându-ti unul. Numarul succeselor în viata ta va creste fara îndoiala.                                                                        

2.Daca te asezi la o masa într-un loc public, nu uita telefon mobilul în geanta sau în buzunar! Pune-l întotdeauna pe masa la vedere! Asa poti sa-ti câstigi mai mult respect.                                                        

3.Vorbeste la telefon mobil întotdeauna clar tare si raspicat! Cei dimprejur au si ei dreptul sa auda ceea ce se discuta.                                                                                

4.Daca modelul telefonului mobil îti permite, aalege pentru soneria acestuia un ton care suna cât mai colorat. Astfel te poti face mai bine si mai repede remarcat.                                                                         

5.Daca auzi un târâit în apropiere nu te lasa intimidat de faptul ca ar puteaa sa fie telefon mobilul altuia! Pune mâna imediat pe telefon mobilul tau sa vezi daca tu esti persoana sunata! Arata astfel ca si tu ai telefon mobil.                                                                                                                                                

6.Daca telefon mobilul suna în timp ce esti singur poti linistit sa-l ignori. Ar fi pierdere de timp sa raspunzi. Atâta timp cât nu te vede nimeni nu poti arata cât esti de important.                                                           

7.Ia masuri sa folosesti întotdeauna încaperi adecvate pentru ca partenerul de discutii sa aibe o auditie foarte buna! De exemplu: muzee, biserici, biblioteci, sali de asteptare, sali de spital...                                         

8.Daca din întâmplare te afli în avion nu baga de seama stewardesele care îti recomanda sa nu folosesti telefon mobilul! Aceste femei sunt doar invidioase pentru ca nu îsi pot permite si ele un telefon mobil. 

9.O alta superstitie: telefonatul în timp ce conduci automobilul aduce nenoroc. Nu e adevarat! Îti poti antrena astfel distributia atentiei si miscarilor asupra mai multor lucruri. Un pic de îndemânare nu poate dauna nimanui.                                                                                                                                             

10.Poarta telefon mobilul de preferinta la cingatoare! Husa e de preferat sa aibe culori vii care sar în ochi. Cel mai bine neon.                                                                                                                                 

11.Daca te deplasezi si ai într-o mâna o geanta diplomat poti contabalansa greutatea acesteia purtând telefon mobilul, ca o bratara, la încheietura mâinii celelalte.                                                                             

12.Înainte de a raspunde la telefoane spune cu voce tare: "La dracu! nici aici nu pot sa am liniste!" sau pentru putina schimbare:"Incapabilii! Nu sunt în stare sa ia nici o hotarâre fara MINE."                                       

13.Nu te lasa intimidat de faptul ca cei din jur afla multe lucruri despre viata ta intima în timp ce vorbesti la telefon mobil. Asta e la moda. Un bun exemplu în acest sens sunt cifrele mari de telespectatori la talkshow-uri.                                                                                                                                                  

14.Daca ai o întâlnire importanta (de afaceri, sau chiar cu o femeie) vorbeste cu cineva sa te sune în acest timp la telefon mobil sau programeaza aparatul sa sune la ora respectiva. Întâlnirea va avea astfel succesul scontat.                                                                                                                                          

15.Când esti singur poti sa îti deactivezi telefon mobilul. Telefoanele care le-ai primit în acest timp poti sa le asculti în timp ce te aflii în societate.